„Familia este vesta de salvare în marea zbuciumată a vieții.” spune autoarea seriei Harry Potter, J. K. Rowling
Lipsa timpului pentru ceea ce ne dorim să facem, sau considerăm că trebuie să facem, este tot mai acută, dar și mai invocată scuză a zilelor noastre. Pentru mulți dintre noi este mai simplu să spunem „aș vrea, dar nu am timp” decât să recunoaștem că nu vrem sau că nu ne place, atunci când vine vorba să ne implicăm în ceva ce nu ne atrage. Iar acest lucru se aplică atât în viața personală, cât și în cea socială sau profesională. Uneori este justificat, „te-aș ajuta, dar nu mi-am terminat proiectul pe care trebuie să-l predau mâine”, alteori este exagerat: „aș face sport, dar nu am timp”, și câteodată este total neadevărat (de exemplu când refuzi un ajutor doar pentru a avea un motiv de a nu face altceva).
Când vine vorba de viața profesională, oamenii se împart în două mari categorii, cei care fac și cei care se fac că fac, apoi împărțirea pe subcategorii și sub – subcategorii scoate la iveală și alte tipologii de angajați. Cei extrovertiți, care spun cu voce tare, exagerând de cele mai multe ori, cât de mult au muncit și cât de mult mai au de muncă, cei care iau pauze des (de țigară, de masă, de ieșit puțin la aer etc.) pentru că sunt obosiți de atâta muncă (uneori adevărat, alteori, exagerat), cei care vorbesc la telefon cu clienții, dar discuțiile devin personale și foarte lungi, cei care întreabă în stânga și în dreapta orice legat de job, doar să pară că sunt ocupați și implicați, cei care sunt introvertiți, stau la biroul lor, nu prea socializează, și par că muncesc mult și în tăcere, dar au pe ecranul calculatorului un joc sau un pdf din care citesc ceva ce nu are legătură cu job-ul și mai sunt și cei care au des probleme personale pe care musai trebuie să le rezolve în timpul programului de lucru.
În viața personală, categoriile sunt asemănătoare: unii sunt implicați în viața de familie, iar alții nu. Unii, femei și bărbați, participă activ în creșterea și educarea copiilor, nu doar în îngrijirea lor (a educa un copil nu este același lucru cu a avea grijă să fie mâncat, spălat, odihnit, sănătos și îmbrăcat), iar alții fug de acest tip de responsabilitate invocând lipsa timpului (petrec mult timp la job, dar nu neapărat că au și mult de muncă), a banilor sau a stării de bine („sunt foarte obosit, așa că joacă-te singur copilul meu”).
Familie sau job?
Convingerile limitative privind implicarea în viața de familie duc, în multe cazuri, la concluzii eronate: „femeia trebuie să aibă grijă de casă și de copii”, „bărbatul trebuie să muncească mult și să se implice mai puțin în educarea copiilor”, „femeia care are copil mic nu mai poate muncii la același standard”, „treaba bărbatului este să aducă bani acasă, iar a femeii să stea la cratiță” și așa mai departe, exemplele pot continua (un articol interesant pe această temă este „Convingeri limitative care ne împiedică să evoluăm”).
Realitatea, conform sondajelor de opinie, arată că 33% dintre femeile care au un copil mic petrec 8 ore la serviciu, 34% lucrează 7 – 8 ore zilnic și doar 16% dintre acestea lucrează 4 ore pe zi. Pentru familie și treburile casnice, 68% dintre femei acordă cel puțin 3 ore și numai 5% dintre ele doar o oră. Din punct de vedere al echilibrării vieții profesionale cu cea de familie, 8% dintre femei se arată nemulțumite de faptul că nu au destul timp pentru familie și ar face o schimbare dacă ar putea găsi surse mai bune de venit. Aproape jumătate dintre femeile cu copii (49%) sunt mulțumite de modul în care reușesc să-și împartă viața între familie și serviciu, dar și-ar dori să petreacă mai mult timp în afara job-ului, și mai puțin de o treime (31%) dintre acestea reușesc să-și echilibreze foarte bine timpul dedicat familiei cu cel dedicat job-ului.
67% dintre femei consideră că, atât în viața de familie, cât și în cea profesională, au succesul dorit, un sfert dintre ele (25%) se autoevaluează ca mai bune mame decât ca angajate, iar 8% se consideră mai bune în carieră decât ca părinte.
Aproape jumătate dintre femei (47%) se simt fericite la locul de muncă și doar 10% spun că sunt chiar foarte fericite. 16% afirmă că se simt nefericite în munca lor, iar 27% sunt mai degrabă nehotărâte (au răspuns „așa și așa”), având probabil zile în care se simt mai fericite și zile în care se simt nefericite.
După apariția primului copil în viața lor, 47% dintre femei susțin că acest lucru le-a determinat să devină mai bine organizate, iar 13% susțin că le-a fost dificil să-și organizeze sarcinile de serviciu. Tot un procent de 13% dintre tinerele mămici susțin că schimbarea din viața lor de femei nu le-a influențat modul în care își desfășurau activitățile la job, iar 38% dintre ele s-au simțit mai motivate pentru a căuta soluții de a câștiga mai mulți bani, după ce au devenit mame.
Echilibru? Cum când job-ul are alte pretenții?
Femeile mame care își doresc dezvoltarea carierei lor se confruntă cu 5 probleme:
- Plecările de acasă, în alte orașe sau țări, în interesul serviciului (7%)
- Program de lucru dificil, instabil (18%)
- Dificultatea de a fi lângă copilul lor mic când acesta este bolnav, să-și ia concediu medical (29%)
- Cerința de a petrece ore suplimentare la job (38%)
- Inflexibilitatea programului de lucru (48%)
Cele mai mari dorințe pe care femeile cu copil mic le au față de angajatorul lor se referă la felxibilitatea programului de lucru (57%) și la posibilitatea de a lucra de acasă (55%). Dar și asigurarea unor servicii de tip after school (31%) și posibilitatea de a avea zile libere în plus (24%) sunt dorințe trecute pe lista mamelor cu copii mici.
Mai mult de jumătate dintre tinerele mame (58%) și-au păstrat jobul, chiar dacă în viața lor a apărut un copil, iar 42% dintre acestea au ales să se implice total în viața de familie și au renunțat la job.
Sondajul s-a realizat în februarie 2017, de către eJobs.
Alte cercetări arată că mamele care decid să reducă la zero viața profesională, pentru a se dedica familiei și treburilor casnice, se expun unui risc mai mare de a face depresie, iar copiii lor se vor descurca mai greu în viața de adult.
Concluzia este că echilibrul dintre viața de familie și cea profesională trebuie menținut, iar pentru acest lucru sunt cel puțin patru recomandări ce s-au dovedit bune soluții chiar și pentru cei mai sceptici:
- Responsbilitățile privind copiii și treburile casnice trebuie împărțite între soți, iar, în cazul unui părinte singur se găsesc diverse variante de sprijin, este nevoie doar să fie căutate, găsite și adaptate modului de viață propriu;
- Schimbarea jobului atunci când cel actual nu poate oferi mai multă flexibilitate și beneficii suplimentare. Motivele gen „nu am unde să mă duc”, „nu știu să fac altceva”, „nu mai am vârsta potrivită” sunt doar … motive care ascund alte temeri și frici sau prejudecăți. Puțină deschidere către „cum ar fi dacă” ar putea ajuta neașteptat de mult;
- Eliminarea timpului pierdut pe activități care nu ajută cu adevărat, dar care creează impresia unei pauze. Ideile că „mă joc puțin pentru relaxare” sau „mă uit la emisiunea asta și apoi mă apuc de treabă” sau „ia să văd ce s-a mai postat pe rețelele sociale” determină o ieșire din ritm și, de cele mai multe ori, abandonarea activității întrerupte. Realuarea ei după un timp poate duce la erori de lucru și la a pierde mai mult timp pentru realizare. Este important ca pauzele de relaxare să nu includă activități care să distragă. Relaxare înseamnă aer curat, respirație profundă, liniștirea minții, altfel spus, încărcarea bateriilor. Trecerea privirii dintr-un ecran în alt ecran și menținerea minții ocupate, chiar dacă este cu altceva, nu înseamnă relaxare.
- Responsabilitățile jobului sunt la job, nu acasă. Non-desprinderea de activitatea profesională chiar și atunci când ești cu familia duce, mai devreme sau mai târziu, la un dezechilibru considerabil și greu de remediat, între cele două „lumi” în care ne petrecem viața.
Antreprenorii (femei și bărbați) „prinși până peste cap” de treburile afacerii lor, invocă frecvent lipsa timpului și / sau lipsa angajaților competenți și implicați, dar mulți dintre ei uită să delege sarcini sau consideră că un loc de muncă flexibil este pentru angajați este dăunător pentru angajator.
Un singur sfat ne permitem să le dăm: externalizarea activității de curățenie la birou, pasarea acestei responsabilități unui furnizor de astfel de servicii și deja se obține o grijă mai puțin!
Este adevărat că uneori par a fi desprinse dintr-o altă realitate sau din cărți SF aceste sfaturi, dar sunt prea mulți oameni au reușit ca să spunem că este doar „praf în ochi”. Tot adevărat este că unii au nevoie de ajutor și îndrumare și nu îl cer. Poate pentru că nu știu că au nevoie sau poate că nu știu că, printr-un ajutor primit, chiar își pot schimba viața în bine.
foto: pexels
