Câți dintre noi nu ne-am întrebat de unde vin legendele Paștilor și de unde a apărut povestea iepurașului de Paște? Ce legătură are cea mai importantă sărbătoare creștină cu iepurașul? Și de ce îl asociem cu ouăle colorate?
O legendă nordică, existentă de foarte multă vreme, spune că într-o iarnă, Zeița Eostre (zeița păgână a fertilității) a găsit o pasăre rănită pe un câmp și, pentru a o salva de la moarte, a transformat-o într-o iepuroaică lăsându-i însă capacitatea de a depune ouă. Drept mulțumire, pentru că i-a salvat viața, iepuroaica decora toate ouăle și le dăruia zeiței. De aici vine tradiția cadourilor de Paște de la iepuraș. Dar iepurașul este și un simbol al fertilității și al naturii care se trezește la viață odată cu venirea primăverii.
Prima apariție a iepurașului, ca simbol al Paștelui, a avut loc în Germania. Germanii sunt, de altfel, primii care au inventat dulciurile în formă de iepurași, în jurul anului 1500, din aluat și zahăr. În aceeași perioadă, în Franța și Germania au apărut și primele ouă din ciocolată.
Una dintre cele mai frumoase dintre legendele Paștilor
O altă legendă spune că undeva, demult, într-un sat sărac, o femeie își creștea singură cei șapte copii. Tatăl copiilor, soțul femeii, murise într-un accident petrecut în pădure, la tăiat de lemne. Femeia muncea de dimineața până noaptea târziu pentru a le oferii copiilor săi ceea ce aveau nevoie, dar nu avea destui bani și pentru a le cumpăra cadouri. Într-un an, înainte de Sărbătoarea Paștelui, femeia s-a gândit să vopsească niște ouă pe care se le ofere cadou copiilor, așa cum era obiceiul în ziua de Paște. După ce a vopsit și decorat ouăle, le-a pus cu grijă într-un cuib din gradină și le-a acoperit cu frunze și crenguțe. A doua zi, în ziua de Paști, copiii au întrebat de cadouri, iar mama lor le-am spus că le vor găsi în grădină. Nerăbdători, veseli și gălăgioși, cei șapte copii au năvălit în grădină căutându-și cadourile. Un iepure, ce se ascundea prin tufișuri, s-a speriat de vocile stridente ale copiilor și a fugit disperat prin grădină. Copiii au alergat după iepure, dar i-au pierdut urma, în schimb au dat de cuibul în care se aflau minunatele ouă vopsite. S-au bucurat enorm și au crezut că iepurașul le-a lăsat acele cadouri pentru ei. De aici s-a născut și obiceiul vânătorii de ouă de Paști.
Majoritatea țărilor nu acceptă legendele Paștilor despre iepuraș, ca simbol al Sărbătorii Paștelui, dar acceptă sacralitatea iepurelui: chinezii cred că iepurele este responsabil cu măcinarea orezului, iar budiștii cred despre iepure că trăiește pe Lună pentru că s-a aruncat în foc, oferindu-se ca ofrandă zeiței Indra. De aici se pare că vine ideea legăturii iepurelui cu Luna și cu stabilirea datei Sărbătorii Paștelui legată de ciclurile lunii. Americanii cred despre iepure că a adus focul sau că a inventat scrisul.
Totuși, tradiția iepurașului de Paște este un ritual care nu are vreo legătură cu sărbătoarea Morții și Învierii lui Iisus Hristos. Paștile reprezintă una dintre cele mai importante sărbători creștine care comemorează evenimentul fundamental al creștinismului: Învierea lui Iisus Hristos în a treia zi după răstingnirea Sa în Vinerea Mare. Obiceiul vopsirii ouălelor, din punct de vedere al creștinismului, vine din legenda care spune că Maica Domnului, care venise să-și plângă fiul răstingnit, a așezat coșul cu ouă lângă cruce și acestea au fost înroșite de sângele care picura din rănile lui Iisus.
Creștinii ortodocși respectă ritualurile moștenite din strămoși în săptămâna de dinaintea Sărbătorii Paștilor, numită Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor. Aceasta este considerată Săptămâna Sfântă în care se fac pregătiri și se ține post. În fiecare zi trebuie respectate obiceiuri și tradiții, provenite și ele, probabil, din legendele Paștilor:
Lunea Mare este ziua în care se începe curățenia casei și grădinii. Trebuie aerisite toate camerele pentru a fi scoase din casă relele strânse peste iarnă. Un proverb vechi românesc spune: ”Să nu te prindă Paștele în necurățenie, că te blesteamă casa!”
Și Marțea Mare este zi de curățenie, când trebuie spălate geamurile, podelele și scuturate covoarele și pledurile.
Miercurea Mare este cea de-a treia, și ultima, zi de curățenie, când și bărbații trebuie să se implice. Femeile vor spăla și călca, iar bărbații vor face muncile mai grele, de obicei prin grădină.
În Joia Mare se vopsesc ouăle, se coc cozonacii și se face pasca. Este ziua când se merge la biserică pentru spovedanie și împărtășanie. Cine doarme în această zi va fi leneș tot anul, după cum spune una dintre superstițiile din popor.
În Vinerea Mare se ține post negru și nu se face nicio muncă în gospodărie, iar seara se merge la biserică.
Sâmbăta Mare este ziua în care se pregătește mielul și se fac ultimele pregătiri. La miezul nopții se merge la biserică pentru a participa la slujba specială și a lua lumină.
Desigur că legendele Paștilor au și alte variante, iar toate aceste ritualuri sunt respectate mai mult sau mai puțin de oameni, pentru unii semnificația este foarte mare și importantă, pentru alții nu este la fel de important să fie respectate tradițiile și obiceiurile. Cel mai important este ca fiecare să facă după cum simte!
Sărbători Fericite!
foto: pixabay
